2 Chronicles 34

Domnia lui Iosia peste Iuda

(2 Regi 22:1-2; 23:4-20)

1Iosia era în vârstă de opt ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de treizeci și unu de ani. 2El a făcut ce este drept înaintea ochilor Domnului și a umblat pe căile lui David, strămoșul său, fără să se abată la dreapta sau la stânga.

3În al optulea an al domniei sale, pe când era încă tânăr, a început să-L caute pe Dumnezeul tatălui său, David. Iar în al doisprezecelea an al domniei sale, a început să curățească Iuda și Ierusalimul de înălțimi, de așere, de chipuri cioplite și de chipuri turnate. 4Au dărâmat înaintea lui altarele baalilor și au tăiat în bucăți altarele pentru tămâiere care erau deasupra acestora. A sfărâmat așerele, chipurile cioplite și chipurile turnate, le-a făcut pulbere și a presărat pulberea pe mormintele celor ce le aduseseră jertfe, 5iar oasele preoților lor le-a ars pe altarele lor. Astfel, Iosia a curățit teritoriul lui Iuda și Ierusalimul. 6În cetățile lui Manase, Efraim, Simeon și până în Neftali, precum și în ruinele dimprejurul lor, 7a dărâmat altarele și așerele, a făcut pulbere chipurile cioplite și a tăiat în bucăți toate altarele pentru tămâiere din tot teritoriul lui Israel. Apoi s-a întors la Ierusalim.

Restaurarea Casei Domnului

(2 Regi 22:3-7)

8În al optsprezecelea an al domniei lui, ca să continue curățirea țării și a Casei, Iosia i-a trimis pe Șafan, fiul lui Ațalia, pe Maaseia, conducătorul cetății, și pe Ioah, fiul cronicarului Iehoahaz, ca să restaureze Casa Domnului, Dumnezeul său.

9Aceștia s-au dus la marele preot Hilchia și i-au încredințat argintul adus la Casa lui Dumnezeu, cel care fusese adunat de leviți, adică de paznicii porții, de la cei din Manase și Efraim, de la toată rămășița lui Israel, de la toți cei din Iuda și Beniamin și de la locuitorii Ierusalimului. 10Ei au dat argintul celor ce supravegheau lucrarea la Casa Domnului, iar aceștia l-au dat lucrătorilor de la Casa Domnului ca să-l folosească la restaurarea și repararea Casei. 11L-au dat tâmplarilor și constructorilor, ca să cumpere pietre cioplite și lemne pentru piesele folosite la îmbinări și pentru grinzile clădirilor pe care le distruseseră regii lui Iuda.

12Oamenii își făceau cu credincioșie lucrarea. Peste ei au fost numiți ca responsabili Iahat și Obadia, leviți dintre urmașii lui Merari, precum și Zaharia și Meșulam, dintre chehatiți. Toți leviții care erau pricepuți să cânte la instrumente muzicale 13vegheau asupra cărăușilor și îi supravegheau pe toți cei care făceau lucrarea, potrivit slujbelor lor, în timp ce alți leviți aveau rolul de scribi, supraveghetori și portari.

Cartea Legii și reforma religioasă

(2 Regi 22:8-20; 23:1-3)

14În timp ce scoteau argintul care fusese adus în Casa Domnului, preotul Hilchia a găsit Cartea Legii Domnului, care fusese dată prin Moise. 15Hilchia a luat cuvântul și i-a zis scribului Șafan: „Am găsit Cartea Legii în Casa Domnului!“. Hilchia i-a dat Cartea lui Șafan.

16Șafan a adus Cartea la rege și i-a adus totodată și următorul mesaj: „Slujitorii tăi fac tot ceea ce le-ai cerut să facă. 17Ei au strâns argintul care se afla în Casa Domnului și l-au dat supraveghetorilor și lucrătorilor“. 18Apoi scribul Șafan l-a înștiințat pe rege, zicând: „Preotul Hilchia mi-a dat o Carte!“. Apoi Șafan a citit din ea înaintea regelui.

19Când a auzit regele cuvintele Legii, și-a sfâșiat hainele. 20Și regele le-a poruncit lui Hilchia, lui Ahikam, fiul lui Șafan, lui Abdon, fiul lui Mica, scribului Șafan și lui Asaia, slujitorul regelui, zicând: 21„Duceți-vă și întrebați-L pe Domnul pentru mine și pentru rămășița lui Israel și a lui Iuda, cu privire la cuvintele Cărții care a fost găsită. Căci mare este mânia Domnului care s-a revărsat asupra noastră, pentru că strămoșii noștri n-au păzit Cuvântul Domnului și n-au împlinit tot ce este scris în Cartea aceasta“.

22Hilchia și oamenii regelui s-au dus la profetesa Hulda, soția lui Șalum, fiul lui Tokhat, fiul lui Hasrah, păzitorul veșmintelor, care locuia în Ierusalim, în cartierul cel nou, și i-au spus toate acestea. 23Ea le-a răspuns: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel. Să-i spuneți omului care v-a trimis la mine, 24că așa vorbește Domnul: «Iată că voi aduce nenorocirea asupra acestui loc și asupra locuitorilor lui, potrivit cu toate blestemele scrise în Cartea citită înaintea regelui lui Iuda. 25Pentru că M-au părăsit și au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate lucrările mâinilor lor, mânia Mea se va revărsa împotriva acestui loc și nu se va stinge!». 26Totodată, să-i spuneți regelui lui Iuda, care v-a trimis să-L întrebați pe Domnul, următoarele: «Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu privire la cuvintele pe care le-ai auzit: 27‘Pentru că ți s-a înmuiat inima și te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu când ai auzit cuvintele Sale împotriva acestui loc și împotriva locuitorilor lui, pentru că te-ai smerit înaintea Mea, ți-ai sfâșiat hainele și ai plâns înaintea Mea, iată că și Eu am auzit, zice Domnul! 28De aceea, iată că te voi adăuga la strămoșii tăi și vei fi așezat în pace în mormântul tău, astfel că nu vei vedea toată nenorocirea pe care o voi aduce asupra acestui loc și asupra locuitorilor lui!’»“.

Ei i-au adus regelui răspunsul acesta.

29Atunci, regele și-a trimis oamenii să-i convoace pe toți bătrânii lui Iuda și ai Ierusalimului. 30Regele s-a dus la Casa Domnului împreună cu toți bărbații lui Iuda, cu locuitorii Ierusalimului, cu preoții și cu leviții, cu întreg poporul, de la cel mai mare până la cel mai mic, și a citit în auzul lor toate cuvintele Cărții Legământului, care a fost găsită în Casa Domnului. 31Regele a stat în picioare lângă locul său și a încheiat un legământ înaintea Domnului, luând decizia să-L urmeze pe Domnul și să păzească poruncile, învățăturile și hotărârile Lui din toată inima și din tot sufletul lui, împlinind astfel cuvintele legământului, scrise în Cartea aceasta.

32Apoi, el i-a făcut să intre în legământ pe toți cei ce se aflau la Ierusalim și în Beniamin. Și, astfel, locuitorii Ierusalimului au urmat legământul lui Dumnezeu, Dumnezeul strămoșilor lor.

33Iosia a îndepărtat toate urâciunile din toate teritoriile unde erau fiii lui Israel și i-a făcut pe toți cei ce se aflau în Israel să slujească Domnului, Dumnezeul lor. În toate zilele vieții lui, ei nu s-au îndepărtat de Domnul, Dumnezeul strămoșilor lor.